„A fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea”...  Celebrul citat din piesa Hamlet a scriitorului englez William Shakespeare ar fi putut fi scris în iunie 2016 pe buletinele de la referendumul din Marea Britanie. A fi sau a nu fi, european? Aceasta este întrebarea care, în urmă cu doar patru ani, și-a făcut loc în mințile britanicilor. Acela este momentul istoric când David Cameron, Prim Ministrul Regatului Unit de la acea vreme, a convocat un referendum privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Cu toate că referendumul a avut la bază considerente politice, premierul încercând să mențină unitatea Partidului Conservator din care făcea parte, partid ce se confrunta cu un curent eurosceptic, impactul social al acestuia a fost de proporții colosale. În urma referendumului 52% dintre alegători au votat retragerea Regatului Unit al Marii Britanii din Uniunea Europeană, acest eveniment căpătând denumirea de Brexit (cuvânt telescopat din „British” și „exit”). Pornind de la citatul lui Shakespeare din celebra sa tragedie și luând în calcul efectele economice, sociale și politice ale referendumului, am putea spune că Brexit este tragedia contemporană cu care se confruntă atât Marea Britanie, cât și Uniunea Europeană.

Aparent britanicii au fost puși să aleagă soarta Regatului Unit răspunzând la o întrebare extrem de simplă pe o problemă foarte complexă. Dezinformarea și slaba informare a populației cu privire la consecințele părăsirii Uniunii Europene au dus la obținerea unei majorități în favoarea taberei Leave, aceasta obținând 52% în urma Referendumului. Se poate afirma că din considerente ce țin de politica internă a Partidului Conservator s-a ajuns la o decizie politică ce are consecințe economice și sociale de proporții. Surprins de rezultatul referendumului, premierul David Cameron a demisionat, lăsând loc Theresei May. Aceasta a fost Prim Ministrul Marii Britanii timp de 3 ani (2016-2019) timp în care s-a confruntat cu efectele generate de votul Referendumului. În tot acest timp s-a vehiculat organizarea unui nou Referendum, în urma căruia rezultatul ar fi fost favorabil pentru tabăra Remain. Acest lucru însă nu s-a întâmplat, iar în iulie 2019, după ce acordul de retragere din U.E. a fost respins de trei ori de către Camera Comunelor a Parlamentului Regatului Unit, sub o presiune politică extraordinară, Theresa May a demisionat.

Brexit a generat valuri de proteste sociale în Marea Britanie dezbinând Regatul și generând începutul unei crize economice iminente. Pe fondul acestor tensiuni, în iulie 2019 funcția de premier a fost preluată de Boris Johnson, politician și jurnalist britanic, membru al Partidului Conservator și fost primar al capitalei financiare a lumii, Londra. Carismaticul Johnson a fost alegerea ideală pentru un premier care să readucă britanicilor optimismul și convingerea că decizia luată în 2016 a fost cea oportună. Mai mult decât atât, în decembrie 2019 acordul de retragere negociat de actualul Prim Ministru a fost adoptat de către Parlamentul britanic. Astfel, la data de 31 ianuarie 2020 Regatul Unit a părăsit oficial Uniunea Europeană, urmând o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2020, moment în care avantajele pieței unice se vor pierde. Piața unică europeană presupune garantarea liberei circulații a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și a forței de muncă. Tocmai aceste avantaje ale pieței unice fac obiectul negocierilor privind acordul dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie. Divergențele cu privire la anumite puncte ale acestui acord au dus la amânarea sa.

Încă de la rezultatul Referendumului din 2016 impactul social, economic și politic a fost răsunător. Tensiunile și indeciziile din scena politică au avut efecte marcante pe plan economic. Astfel, lira sterlină, ce era cotată cu 1.48639 în raport cu dolarul american pe 23 iunie 2016 (ziua Referendumului), a pierdut 1204 pips (12042 pipete) în următoarea zi, pe 24 iunie 2016, paritatea GBP/USD ajungând la 1.36597. Deprecierea parității GBP/USD a continuat de-a lungul ultimilor trei ani, iar în septembrie 2019 aceasta atingea un minim istoric de 1.19585. Au urmat trei luni de creștere pentru GBP/USD, paritatea fiind tranzacționată la 1,35147 în luna decembrie 2019.

În ziua Referendumului din 2016 paritatea EUR/GBP era cotată la 0.76432, iar următoarea zi aceasta închidea în 0.81209, rezultând astfel o apreciere de 477 pips (4777 pipete). Aprecierea monedei unice europene în raport cu lira sterlină a continuat, EUR/GBP ajungând la 0.93244 în august 2019. Au urmat cinci luni în care lira sterlină s-a apreciat în raport cu Euro, însă primele luni ale anului 2020 urmau să aducă un inamic invizibil pentru omenire, virusul Covid-19.

Incertitudinea referitoare la acordul privind Brexit, pandemia și lockdown-ul generat de acest virus au prăbușit temporar lira sterlină în luna martie 2020. Astfel, GBP/USD ajungea să se tranzacționeze cu 1.14097, un nou minim istoric, iar EUR/GBP atingea pragul psihologic 0,94999, foarte aproape de maximul istoric al acestei parități de 0.98020, din decembrie 2008.

Următoarele luni ale acestui an au dus la o stabilizare a Pound-ului în raport cu cele două monede menționate anterior, USD și EUR, însă presiunea ce cade asupra monedei britanice se intensifică odată cu trecerea timpului. Data de 31 decembrie 2020 reprezintă ultima zi a perioadei de tranziție pentru Regatul Unit, rămânând astfel puțin mai mult de o lună pentru finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană privind viitorul parteneriat al celor două entități. Efectele concrete ale retragerii Marii Britanii din Uniunea Europeană se vor face resimțite începând cu data de 1 ianuarie 2021, chiar dacă liderii politici vor cădea de acord asupra viitoarelor parteneriate sau nu. Contextul actual al pandemiei de Coronavirus, incertitudinea politică și criza economică ce își așterne mantia întunecată peste întregul sistem economic mondial sunt factori ce determină o prudență accentuată cu privire la moneda britanică. Independența Regatului Unit față de Uniunea Europeană va avea, cu certitudine, efecte marcante asupra întregii economii globale. Un nou început se întrevede la orizont, iar implicațiile ambelor scenarii de Deal sau No Deal vor genera noi forme de parteneriat pentru Regatul Unit al Marii Britanii, trasând noi direcții și tendințe geopolitice.