A fost un acord de management valutar, semnat în iulie 1944, aplicat pană în 1971, prin care se introducea etalonul aur-dolar:

Dolarul american era cotat în raport cu aurul iar valutele celorlalte state în raport cu Dolarul american. Rata de schimb a valutelor era fixă, dar ajustabilă în timpîn limita unui procent de 1% față de cea prestabilită.

Sistemul a eșuat, dar a marcat un pas în dezvoltarea sistemului monetar modern, prin înființarea Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale.